Davos, Putin... Lumea, altfel decât s-a vrut altfelul...

   Încerc şi eu, ca şi alţii, să arăt faptele şi lucrurile aşa cum sunt ele reale în această realitate năucitoare, altfel decât sunt prezentate, tot timpul, de către cei ce au ajuns să deţină puterea politică, mânaţi de la spate de cei care deţin adevărata putere. Chiar dacă mă înscriu în cei ce declanşează cea mai subversivă, autentică, formă de luptă şi nesupunere, prefer să nu fiu unul dintre cei mulţi ce tac şi se supun. Şi cu asta îmi mai asum şi riscul, cu tot anonimatul şi neînsemnătatea mea, ca cineva să vrea să ma reducă la tăcere. Doar adevărul spus şi mărturisit este cu adevărat revoluţionar.

   Marea întrebare a momentului este dacă Vladimir Putin, al cărui nume a clar mentionat de Klaus Schwab (susținând că a făcut parte din această cabală, alături de Merkel, Macron, Trudeau și alții, în Young Global Leaders) mai este sau nu un partener al Davosului?
   Cum adevărul nu are şanse de a fi descoperit, logica empirică este, probabil, o soluţie, singura soluţie. După toate evenimentele din ultimii 5 ani, se poate realiza uşor că Davos-ul s-a "lepădat" de unele personaje, de exemplu cancelarul Sebastian Kurz (care s-a opus primirii migranților ilegali în Austria), dar i-a păstrat pe cei supuși, pe cei zeloşi, un clar exemplu fiind Justin Trudeau. Faptul că Vladimir Putin nu a mai participat la 10-12 întruniri de la Davos, iar, mai mult, ultimele două apariții au fost de sfidare totală a Forumului Economic Mondial, prin catalogarea teoriei "apostolului" Schwab drept „distopie totalitară”, opinie care concordă și cu opiniile lui Putin exprimate pe parcursul altor apariții publice, ori în interviuri acordate presei din occident, scoate în evidenţă faptul că Putin nu este tocmai un fan, un fidel, al ideilor Forumului de la Davos.
   Pe de altă parte, ceea ce se întâmplă chiar acum Rusiei (şi, implicit, lui Putin), este un alt semn, evident, că nici cei de la Davos nu sunt aproape de Putin. Mai mult, foștii colegi (dacă Schwab spune adevărul) susțin acum, direct, că Putin reprezintă, nici mai mult, nici mai puţin, decât „o amenințare pentru planetă” și că soluţia este eliminarea sa, motiv pentru care mobilizează miliarde de dolari. Schimbare haitei de la Davos a devenit evidentă, cum, la fel de evident, este că NATO e nu prea mai este o structură defensivă, şi nici Uniunea Europeană nu mai poate să se laude cu faptul că este o democrație.

   Propunerile Davosului cu privire la viaţa, în toate expresiile ei, pe Pământ: Aducerea omenirii la stadiul în care cetățenii „să nu dețină nimic, să nu aibă intimitate și să fie fericiți”, timp în care vor fi etern bolnavi de CoViD, având o durată de viață limitată, o existență controlată în care nu vor mai fi stăpâni nici chiar pe propriile lor gânduri? Apoi va urma: depopularea, dezumanizarea, dezindustrializare, foametea, privarea de viață socială și religioasă... Desigur, toate acestea nu aşa sunt "popularizate", ele vin frumos ambalate în fraze ce vorbesc despre echitate, salvarea climei planetei, libertăți sexuale și alte asemenea, toate exploatând numai și numai posibile frustrări, orgolii şi insatisfacţii umane.
   Propunerile Rusiei, ale lui Putin, abordează total opus aceste probleme: industrializare, dezvoltare, cooperare, respect reciproc între state, arbitrajul unor instituții internaționale dezinteresate, încetarea războaielor economice, a sancțiunilor, sfârșitul hegemoniilor...
   E foarte adevărat că se poate spunee că însuși abuzează de putere în Rusia, se poate spune că Rudia, țara pe care o conduce, nu este în nici un caz campioană a libertăților. Dar, în acelaşi timp, nu poate să mai existe comparaţie între Rusia de astăzi cu Rusia pe care a moștenit-o Putin. Trecând, obiectiv, dincolo de propaganda rusofobă, e greu să nu fie observate schimbările survenite, uriașe.
   Comparaţii însă, azi, în această vreme altfel, cu vremuri altfel, se poate compara, de exemplu, libertatea din Rusia cu cea din Belgia? Sigur că da. Deja se poate spune că este identică. Aşa cum se întâmplă la Moscova, şi la Bruxelles oricine poate fi zvântat în bătaie la demonstrații, ba încă poate fi şi sfâșiat de un câine de atac, special antrenat, aşa cum în Olanda poate fi împușcat, ori, în Marea Britanie, încarcerat, neutând şi mai multul pe care îl poate păţi, în aceleaşi condiţii, în Canada... Care mai e diferența? Sau se poate vorbi de mai multă libertate pe Facebook, în “Comunitatea Facebook”, vis-a-vis de libertatea de pe VKontakte?
   Subiectul respectului reciproc între state, probabil naşte nedumeriri, zâmbete ironice ori amară, unora... Respectă Rusia alte state? Fireşte că nu, dar nu se poate nici trece cu vederea faptul că nu Rusia și-a așezat bazele în jurul țărilor NATO, ci NATO şi-a împins, şi încă își împinge structurile până în poarta Rusiei...
   Din actualitatea socială şi geopolitică, vederii îi apare, evidentă, o întrebare: Avea Rusia dreptul să atace Ucraina? Răspunsul, din păcate, are două faţete: 1. potrivit dreptului internațional, nu; 2. potrivit cu îngrijorările, realiste, privind propria ei securitate, da. Acum , când organismele internaționale, chiar ONU, se află cu toate arme, bagajele şi ideile în tabăra celor care au desemnat Rusia ca țară inamică, fără ca Rusia să le fi cauzat ceva, răspunsul afirmativ are o încărcătură substanţială.
   În zilele de azi, cei care fac recurs, în propaganda deşănţată și retorica generală părtinitoate, la legalitate, sunt exact cei care au nesocotit, în trecut, de nenumărate ori, înțelegeri, tratate sau convenții internațională, cu precădere pe cele care privesc securitatea (OSCE). Într-o asemenea realitate politică, Rusia a ales să nu se mai deranjeze nici ea cu aşa „fleacuri”, mai ales că organismele internaționale, dar și sponsorii şi susţinătorii victimei invadate (S.U.A., U.E., N.A.T.O., politicieni „progresiști” precum și presa mainstream, ea însăşi falsificatoare a adevarului din teren) închid ochii la orice ilegalitate săvîrșită de Ukraina. Fără a vorbi despre “glasul armelor”, ci de spectrul politic, se poate observa că suprimarea partidelor pare ceva perfect acceptabil pentru “marile” democrații ale lumii.

   Istoria are ciclicităţi, asemenea universului... timpul de revoluţie al “planetelor” este mai mare, sau mai mic... Diferenţa e că, în istorie, acestea îşi pot schimba poziţiile... Rusia azi se găsește, mai mult sau mai puțin, în situația Germaniei la începutul Primului Război Mondial. Nu era vorba nici atunci de agresiunea sârbilor îmotriva Austro-Ungariei, manifestată de Gavrilo Princip la adresa arhiducelui Franz Ferdinand şi al ducesei Sophie Albina Chitec... Exista o imensă dorință a „marilor puteri” ale vremii – Rusia, Anglia și Franța – de a sări la beregata Germaniei, țară care abia se ivise pe hărţi, dar care avea un drum vizibil de a deveni una din marile puteri economice, cucerind pieţe şi adjudecând capitaluri râvnite de competitorii economici ai vremii, cele trei menţionate având pretenţia de a fi superioare tuturor altor pretendenţi la titlul de mari puteri. Cam la fel se poate explica astăzi ura resimțită de economiile slabe (chiar dacă par altfel, bazate fiind pe consumism), bazate pe revînzarea de datorii, față de Rusia, reapărută în constelaţia marilor puteri, bogată în resurse, capabilă de manufacturare și aptă de comerț.
   Tot mai mult azi, se vorbeşte, dar se şi percepe „noua normalitate” a dublelor standarde, în care legea li se aplică doar unora, ori se adaptează pentru alţii. Există acum, mai mult decât altădată, posibilitatea ca întregul sistem mondial să se alinieze împotriva celui care nu se află în acord cu SUA, cu NATO, cu aliații globlişti, mai nou „progresiști”, ai planetei.
   Până acum s-au tot desfăşurat “experimente”, pe cei „mici”: pe Bolivia – când cineva a vrut să îi ia litiul, pe Venezuela – când cineva a vrut să-i ia, să-i fure, petrolul, astfel că acum, când subiectul experimentului este Rusia, singurul element nou este dimensiunea statului şi a măsurilor: sancțiunile, confiscarea activelor unor cetăţeni ruşi, decuplarea de la sistemul financiar internațional, altfel spus utilizarea armele financiare de distrugere în masă, a potenţialului asemănător celui nuclear, în care explozibilul este banul...
   Buturugile însă, se ştie, mici sau mari, răstoarnă care, fie ele chiar şi care de luptă! Recentele evoluții ce se observă venind dinspre Rusia și China: restabilirea valorilor în tranzacțiile economice, gazului și petrolului contra aur etc., deschid perspectiva limpede al unui alt sistem decât cel imaginat de mai marii de la Davos.
   Putin şi Rusia au făcut o mişcare de învăluire ce a declanşat un vârtej ce se va transforma în tornadă. Tranzacționarea rublelor pe aur exact asta arată. Mărfurile nu mai pot fi achiziționate pe simple apăsări pe taste, pe nişte promisiuni numite curs valutar bazat pe cifre statistice. Viitoarea economiei impusă de Rusia și China este o economie bazată pe mărfuri reale, pe active fizice, în primul rând aur, apoi argint, petrol, platină etc, pentru bunurile de astăzi, cumpărate la valoarea de astăzi, cu banii de astăzi.

   Dolarul american a reprezentat nu doar monedă de plată, el a fost şi moneda de rezervă globală. Prin această schimbare toți dolarii în exces, ce nu au acoperire reală, cei rezultați din împrumuturi etc. vor fi aruncați de națiunile străine S.U.A, în căutarea unei monede mai stabile, bazată pe active reale, care pot fi yuanul sau rubla, ori, posibil oricând, rupia indiană, lira turcească. Masa de dolari, cea care azi mai mult se vântură prin lume, se va întoarce acasă, în Statele Unite, provocând o hiperinflație, imposibil de stăpânit.
   Putin a pus în mișcare un plan, un plan cu mult mai ambițios decât cel așteptat, în parte prevăzut, de Occident (SUA, UE etc), un plan riscant având în vedere precedentele, fiindcă cei care au mai încercat o asemenea resetare (Saddam Husein, Muammar al-Gaddafi), au sfârșit aşa cum este ştiut, după cum au dictat jandarmii mondiali şi trepăduşii din jurul lor.
   Realitatea este că lumea așteaptă de mai bine de 50 de ani apariția cuiva care să poată să întoarcă lucrurile la normalitate, la active reale, la aur, aşa cum a fost treadiţia. Această întoarcere va suprima, totodată, puterea “bancherilor”, a „oligarhilor” occidentali, implicit ai Davosului, va dărâma puterea bancherilor, Wall Street-ului, pentru că toată această putere, actuală, se bazează pe active fictive, pe hârtii scrise, pe bani de hârtir, un „aur de hârtie”, nicidecum pe aur real, se bazează pe „derivate” și bani inexistenți. Ingineriile cu aceste fictivităţi au fost din plin folosite îna precedenta criză, cea din 2008, când „oligarhii occidentali” au socializat pierderile, aruncându-le în cârca cetățenilor, ei având pierderi minimalizate, chiar inexistente. În goana lor după “capitalizare”, de fapt super-îmbogăţire, în 2020, au inventat o altă criza, criza CoViD, în care s-a făcut comerţ cu împrumuturi de valori fantasmagorice, mascate sub ideea de necesitate sanitară, medicală etc.
   Odată ce va rămâne fără bani, Davosul nu va mai putea plăti armata de politicieni, armata de așa-ziși ziariști, armata de ONG-iști și nici armata de mercenari din Ucraina.
   Deja pieţele financiare se cutremură. Fondurile americane Vanguard și BlackRock au fuzionat. Cele două fonduri, împreună, dețin mare parte din corporațiile occidentale aflate în plin război cu Rusia, în primul rând, pe cele ale complexului militar-industrial. Larry Fink, CEO și președinte al unuia dintre aceste fonduri, de fpt al celui mai mare fond de administrare de active din lume, BlackRock, a declarat că invadarea Ucrainei de către Rusia, cu toate cele urmate de această actiune militară (totalmente specială, dacă este privită dinspre acest orizont) a schimbat ordinea mondială care exista de la sfârșitul Războiului Rece, punând capăt globalizării.

   Ca globaliștii totuşi să reziste, ar fi necesar ca economiile din țările NATO să reziste, guvernele lor să se mențină la putere, chiar în pofida crizei economice de mare anvergură ce se prefigurează. Previziunile pentru SUA sunt sumbre, probabil va intra într-o recesiune totală până în 2023, Franța deja ia în considerare tichetele alimentare și este de așteaptat ca țările din întreaga lume să înceapă să raționalizeze combustibilul, Germania deja luând ideea în serios.
   De cealaltă parte, tot ce trebuie să facă Putin este să înceapă o cursă globală pe aur fizic, ceea ce va determina prăbușirea tuturor activelor raportate la prețul aurului fizic, obligând Occidentul să clarifice cât de mult aur are de fapt, creând o rulare masivă pe termen scurt bazată pe aur fizic și forțând o reevaluare a tuturor bilanțurilor.
   Altfel spus, Putin obligă lumea să schimbe prețul petrolului în funcție de aur și apoi, ca un corolar, mai degrabă pe rublele mult mai stabile şi valoroase decât pe dolarii cu valoare fluidă, iar pe măsură ce diversele monede se vor decupla de la dolar, se va deschide calea către o reevaluare completă a tot ceea ce înseamnă energie. Consecinţa va fi o mare expunere a importatorii de energie, Europa fiind pe primul loc, deja slăbită fiind de programe şi idei ce sfidează relităţi, una dintre ele fiind nebunia “energiei verzi şi renunţarea la combustibili fosili”, alta fiind investia nejustificată, poate doar de ideile consumismului, ale automobilului electric.

   În timp ce dolarul se prăbușește, în tandem cu euro, având remorcat şi yenul japonez, celelalte mărfuri vor începe să aibă prețuri tot mai mari, indiferent că e vorba despre minerale, metale, cereale, îngrășăminte etc. Pentru reglarea acestor preţuri, Rusia deține pârghii evidente, pentru că Rusia le produce și Rusia exportă aceste produse.
   De exemplu, în ceea ce privește platina, Rusia exportă 10% din producția mondială, iar paladiu exportul Rusiei reprezintă 40% din producția mondială. Oprirea exportului acestui important component al industriei auto şi al cipurilor (de mare densitate) ar exista probleme serioase, în special pentru marii jucători modiali din industria auto, productorilor de componente şi aparate electronice, automatizări și calculatoare. Exemplul ce poate fi dat cu grâul nu mai este necesar, semnalele date de numeroase state ale lumii, cu precădere Africa, care duc înspre riscurile iminente ale unei crize cu tendinţe de foamete, sunt arhicunoscute.
   Reprezentanţii industriilor ce ar fi afectate au tras semnale de alarmă. Ca exemplu, din ştirile care circulă în presa occidentală, se pot da multe exemple. Un astfel de exemplu este ceea ce a spus Martin Brudermuller, CEO-ul multinaționalei germane BASF SE, cel mai mare producător de produse chimice din lume, care a avertizat că reducerea sau întreruperea importurilor de energie din Rusia ar periclita existența companiilor energetice mici și mijlocii și, cel mai probabil, ar duce Germania în cea mai mare criză economică de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial încoace.
   Devine foarte clar, făcând referire la contextul discuţiei Davos vs. Putin, că Davosul va trebui să-l învingă pe Putin înainte ca planul acestuia să devină o realitate. Victoria Davosului nu prea are repere, pentru că lupta se duce pe terenul ales de Putin, atât pe plan militar, cât și pe plan financiar. Ca aliaţi Davosul nu prea are, deocamdată doar UE pare grăbită a sări în ajutorul lui, Ursula von der Leyen, vârful de lance ce joacă în ambele tabere (Davos şi UE) a și gratificat Ucraina cu un miliard de euro, străduindu-se să mai facă rost de o jumătate de miliard, bani care însă provin tot din economia tărilor UE, economii lovite din plin, prin efect de bumerang, de sancţiunile impuse, de către politicienii UE, Rusiei.