Davos, Putin... Lumea, altfel decât s-a vrut altfelul...
Încerc şi eu, ca şi alţii, să arăt faptele şi lucrurile aşa cum sunt ele reale în această realitate năucitoare, altfel decât sunt prezentate, tot timpul, de către cei ce au ajuns să deţină puterea politică, mânaţi de la spate de cei care deţin adevărata putere. Chiar dacă mă înscriu în cei ce declanşează cea mai subversivă, autentică, formă de luptă şi nesupunere, prefer să nu fiu unul dintre cei mulţi ce tac şi se supun. Şi cu asta îmi mai asum şi riscul, cu tot anonimatul şi neînsemnătatea mea, ca cineva să vrea să ma reducă la tăcere. Doar adevărul spus şi mărturisit este cu adevărat revoluţionar.
Marea întrebare a momentului este dacă Vladimir Putin, al cărui nume a clar mentionat de Klaus Schwab (susținând că a făcut parte din această cabală, alături de Merkel, Macron, Trudeau și alții, în Young Global Leaders) mai este sau nu un partener al Davosului?
Cum adevărul nu are şanse de a fi descoperit, logica empirică este, probabil, o soluţie, singura soluţie. După toate evenimentele din ultimii 5 ani, se poate realiza uşor că Davos-ul s-a "lepădat" de unele personaje, de exemplu cancelarul Sebastian Kurz (care s-a opus primirii migranților ilegali în Austria), dar i-a păstrat pe cei supuși, pe cei zeloşi, un clar exemplu fiind Justin Trudeau. Faptul că Vladimir Putin nu a mai participat la 10-12 întruniri de la Davos, iar, mai mult, ultimele două apariții au fost de sfidare totală a Forumului Economic Mondial, prin catalogarea teoriei "apostolului" Schwab drept „distopie totalitară”, opinie care concordă și cu opiniile lui Putin exprimate pe parcursul altor apariții publice, ori în interviuri acordate presei din occident, scoate în evidenţă faptul că Putin nu este tocmai un fan, un fidel, al ideilor Forumului de la Davos.
Pe de altă parte, ceea ce se întâmplă chiar acum Rusiei (şi, implicit, lui Putin), este un alt semn, evident, că nici cei de la Davos nu sunt aproape de Putin. Mai mult, foștii colegi (dacă Schwab spune adevărul) susțin acum, direct, că Putin reprezintă, nici mai mult, nici mai puţin, decât „o amenințare pentru planetă” și că soluţia este eliminarea sa, motiv pentru care mobilizează miliarde de dolari. Schimbare haitei de la Davos a devenit evidentă, cum, la fel de evident, este că NATO e nu prea mai este o structură defensivă, şi nici Uniunea Europeană nu mai poate să se laude cu faptul că este o democrație.
Propunerile Davosului cu privire la viaţa, în toate expresiile ei, pe Pământ: Aducerea omenirii la stadiul în care cetățenii „să nu dețină nimic, să nu aibă intimitate și să fie fericiți”, timp în care vor fi etern bolnavi de CoViD, având o durată de viață limitată, o existență controlată în care nu vor mai fi stăpâni nici chiar pe propriile lor gânduri? Apoi va urma: depopularea, dezumanizarea, dezindustrializare, foametea, privarea de viață socială și religioasă... Desigur, toate acestea nu aşa sunt "popularizate", ele vin frumos ambalate în fraze ce vorbesc despre echitate, salvarea climei planetei, libertăți sexuale și alte asemenea, toate exploatând numai și numai posibile frustrări, orgolii şi insatisfacţii umane.
Propunerile Rusiei, ale lui Putin, abordează total opus aceste probleme: industrializare, dezvoltare, cooperare, respect reciproc între state, arbitrajul unor instituții internaționale dezinteresate, încetarea războaielor economice, a sancțiunilor, sfârșitul hegemoniilor...
E foarte adevărat că se poate spunee că însuși abuzează de putere în Rusia, se poate spune că Rudia, țara pe care o conduce, nu este în nici un caz campioană a libertăților. Dar, în acelaşi timp, nu poate să mai existe comparaţie între Rusia de astăzi cu Rusia pe care a moștenit-o Putin. Trecând, obiectiv, dincolo de propaganda rusofobă, e greu să nu fie observate schimbările survenite, uriașe.
Comparaţii însă, azi, în această vreme altfel, cu vremuri altfel, se poate compara, de exemplu, libertatea din Rusia cu cea din Belgia? Sigur că da. Deja se poate spune că este identică. Aşa cum se întâmplă la Moscova, şi la Bruxelles oricine poate fi zvântat în bătaie la demonstrații, ba încă poate fi şi sfâșiat de un câine de atac, special antrenat, aşa cum în Olanda poate fi împușcat, ori, în Marea Britanie, încarcerat, neutând şi mai multul pe care îl poate păţi, în aceleaşi condiţii, în Canada... Care mai e diferența? Sau se poate vorbi de mai multă libertate pe Facebook, în “Comunitatea Facebook”, vis-a-vis de libertatea de pe VKontakte?
Subiectul respectului reciproc între state, probabil naşte nedumeriri, zâmbete ironice ori amară, unora... Respectă Rusia alte state? Fireşte că nu, dar nu se poate nici trece cu vederea faptul că nu Rusia și-a așezat bazele în jurul țărilor NATO, ci NATO şi-a împins, şi încă își împinge structurile până în poarta Rusiei...
Din actualitatea socială şi geopolitică, vederii îi apare, evidentă, o întrebare: Avea Rusia dreptul să atace Ucraina? Răspunsul, din păcate, are două faţete: 1. potrivit dreptului internațional, nu; 2. potrivit cu îngrijorările, realiste, privind propria ei securitate, da. Acum , când organismele internaționale, chiar ONU, se află cu toate arme, bagajele şi ideile în tabăra celor care au desemnat Rusia ca țară inamică, fără ca Rusia să le fi cauzat ceva, răspunsul afirmativ are o încărcătură substanţială.
În zilele de azi, cei care fac recurs, în propaganda deşănţată și retorica generală părtinitoate, la legalitate, sunt exact cei care au nesocotit, în trecut, de nenumărate ori, înțelegeri, tratate sau convenții internațională, cu precădere pe cele care privesc securitatea (OSCE). Într-o asemenea realitate politică, Rusia a ales să nu se mai deranjeze nici ea cu aşa „fleacuri”, mai ales că organismele internaționale, dar și sponsorii şi susţinătorii victimei invadate (S.U.A., U.E., N.A.T.O., politicieni „progresiști” precum și presa mainstream, ea însăşi falsificatoare a adevarului din teren) închid ochii la orice ilegalitate săvîrșită de Ukraina. Fără a vorbi despre “glasul armelor”, ci de spectrul politic, se poate observa că suprimarea partidelor pare ceva perfect acceptabil pentru “marile” democrații ale lumii.
Comparaţii însă, azi, în această vreme altfel, cu vremuri altfel, se poate compara, de exemplu, libertatea din Rusia cu cea din Belgia? Sigur că da. Deja se poate spune că este identică. Aşa cum se întâmplă la Moscova, şi la Bruxelles oricine poate fi zvântat în bătaie la demonstrații, ba încă poate fi şi sfâșiat de un câine de atac, special antrenat, aşa cum în Olanda poate fi împușcat, ori, în Marea Britanie, încarcerat, neutând şi mai multul pe care îl poate păţi, în aceleaşi condiţii, în Canada... Care mai e diferența? Sau se poate vorbi de mai multă libertate pe Facebook, în “Comunitatea Facebook”, vis-a-vis de libertatea de pe VKontakte?
Subiectul respectului reciproc între state, probabil naşte nedumeriri, zâmbete ironice ori amară, unora... Respectă Rusia alte state? Fireşte că nu, dar nu se poate nici trece cu vederea faptul că nu Rusia și-a așezat bazele în jurul țărilor NATO, ci NATO şi-a împins, şi încă își împinge structurile până în poarta Rusiei...
Din actualitatea socială şi geopolitică, vederii îi apare, evidentă, o întrebare: Avea Rusia dreptul să atace Ucraina? Răspunsul, din păcate, are două faţete: 1. potrivit dreptului internațional, nu; 2. potrivit cu îngrijorările, realiste, privind propria ei securitate, da. Acum , când organismele internaționale, chiar ONU, se află cu toate arme, bagajele şi ideile în tabăra celor care au desemnat Rusia ca țară inamică, fără ca Rusia să le fi cauzat ceva, răspunsul afirmativ are o încărcătură substanţială.
În zilele de azi, cei care fac recurs, în propaganda deşănţată și retorica generală părtinitoate, la legalitate, sunt exact cei care au nesocotit, în trecut, de nenumărate ori, înțelegeri, tratate sau convenții internațională, cu precădere pe cele care privesc securitatea (OSCE). Într-o asemenea realitate politică, Rusia a ales să nu se mai deranjeze nici ea cu aşa „fleacuri”, mai ales că organismele internaționale, dar și sponsorii şi susţinătorii victimei invadate (S.U.A., U.E., N.A.T.O., politicieni „progresiști” precum și presa mainstream, ea însăşi falsificatoare a adevarului din teren) închid ochii la orice ilegalitate săvîrșită de Ukraina. Fără a vorbi despre “glasul armelor”, ci de spectrul politic, se poate observa că suprimarea partidelor pare ceva perfect acceptabil pentru “marile” democrații ale lumii.
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...